Am un obicei de a petrece Sarbatorile acasa cu familia si am reusit printre mese sa mai arunc un ochi si pe www. Nimic nou in online, mai ales ca majoritatea stirilor le vazusem la televizor, unele creandu-mi un deja vu; statiunile montane sufocate de turisti, tineri morti de beti conducand bolizi de 500 de cai, intoxicatii cu mancare si martalogi pe paturile de spital imbuibati de sarmale si carnati, romani plecati in Austria la ski si mandri ca si-au luat si soacra anul asta sa vada Innsbruck-ul. Adica in concluzie nimic nou fata de anii trecuti. Pentru romanache, fie criza fie nu, lucrurile merg la fel. Marketurile sufocate, portbagaje de mancare, bautura. Revelion la munte sau in club. Nici nu ma mai mira faptul ca am intrat in Cartea Recordurilor cu cel mai mare carnat din lume. Banuiesc ca la vara vom avea un concurs cu mici si ceafa la gratar. Cred ca o sa intram iar in Cartea Recordurilor cu cea mai mare salata de varza...
Radio Zu a prins la public inca de la lansare. Cu tot cu glumele nereusite, concursuri si jingle-uri copiate. Metoda de abordare a ascultatorului se potriveste profilului manelo-lautaresco-housic; un colaj de stiluri, umor fortat, muzica gen, concursuri gen.Kitsch. Emisie ca sa iti treaca timpul mai usor in trafic. Sau sa te enervezi mai tare cu temele de emisiuni, invitati sau dedicatii in direct. De cand si cu emisiunea lui Mircea Badea, promovata si pe TV in fiecare seara de protagonist, intervalul orar 18-19 atrage audientele.
Aveti mai jos melodia originala, transformata de ZU-isti si folosita parca intr-un concurs. Ceva cu ninsoare si cucuruz...
Nevoi speciale este cel de-al doilea roman al lui Dan Sociu aparut in colectia ,,Ego. Proza" de la editura Polirom. Poetul Dan Sociu a debutat editorial in proza cu romanul Urbancolia.
Urmand reteta autobiografiei, cartea il are in centru pe Dan, un tanar scriitor roman cu o bursa la Akademie Solitude. Bursa ii permite tanarului sa cunoasca alti oameni, cu interes pentru alte valori si cu ajutorul carora isi va face o introspectie a sufletului, dar si o analiza in oglinda a chipului atins de trecerea anilor.
Acum aproape o luna, Magazinultau.ro ii invita pe cei mai talentati si mai inspirati designeri sa participe la un concurs pentru un face-lift de logo, oferind in schimbul celei mai bune idei un LCD TV Panasonic.
In prag de sarbatori, Dan Calugareanu CEO Magazinultau.ro a anuntat ca perioada de desfasurare a concursului s-a prelungit cu o luna de zile(pana pe 18 ianuarie 2009), premiul fiind acelasi.
In continuare pot fi trimise propunerile de logo, urmand ca in luna ianuarie sa fie desemnat castigatorul concursului.
M-am bagat si eu in asta pentru ca tot am vazut ca am noroc la concursuri. Plus ca da, ma enerveaza sa ma tot barbieresc...si asa umblu mai mereu neras ca un vagabond. Noroc ca acum e la moda sa te porti asa "italian" cu barba de 3 zile...
Cel mai tare ma intriga ca atunci cand ma tai dintr-o ciupitura asa de mica, curge atat de mult sange...
Da, am castigat concursul initiat de Bitza cu ocazia lansarii noului sau album si implicit premiile puse la bataie. Vreau sa multumesc lui Buddha pentru ca asa am aflat de concurs, celorlalti bloggeri care au promovat concursul, celorlalti participanti(Vocea celor care tac, Onea Adriana, Merry Weather, Omgwatlol) si nu in ultimul rand lui Bitza, pentru ideea de concurs, pentru premiu si pentru sticla de Jack.
P.S. Felicitari si celorlalti castigatori(E-pula.ro, A.Faith) si ne vedem pe 8 februarie. Dau un Jack!
Lovitura de stat sau revolutie cert e ca in mijlocul evenimentelor din decembrie 1989 personajul principal a fost Ion Iliescu. Cat de mult a contat faptul ca era un apropiat al familiei Ceausescu nu vom descoperi decat probabil peste 50 de ani. Pentru ca la 20 de ani de la evenimente, inginerul Iliescu inca apare la televizor si e vazut "bine";la fel de bine cum era vazut la iesirile organizate de Ceausesti de unde se pare ca nu prea lipsea. Aproape de ei, aproape se pare si de Moscova a fost pionul care a stiut pe ce pozitie sa stea pentru sah-mat...
Conform cu datele unor inalti oficiali, Rusia are in plan pentru urmatorii 3 ani activarea unui numar de 70 de rachete nucleare. Asta dupa ce s-a tot discutat despre scutul antiracheta, despre pozitia americanilor in Europa si mai ales despre pozitia Rusiei fata de planurile de expansiune ale Americii.
Bucuresti…Dimineata, miezul zilei, seara…Aglomeratie…Claxoane…Flash-uri…Nervi intinsi la maxim…Masini…Tupeu…Haos…Neputinta…Soferi…Apocalipsa...dupa soferi. Iata un film documentar care ne ofera o replica menita sa ne invite la meditatie a ceea ce insemna o zi din viata unui sofer in Bucuresti.
Adviser | chilli media s-a pus in pielea conducatorului auto ce marsaluieste pe strazile capitalei si a creionat pachetul grafic al filmului si materialele de promovare.
Se stie ca in perioada de criza se pot face cele mai bune deal-uri. Si pentru ca la noi piata imobiliara a suferit si va mai suferi modificari majore, se pare ca este inca un domeniu bun in care sa faci achizitii. Dinu Patriciu a facut o oferta de achizitonare a fondului Fabian unde detine deja un sfert din actiuni. Fondul britanic de investitii Fabian Limited a investit anul trecut 19,8 milioane de euro in piata locala, valoarea totala a investitiilor sale in piata imobiliara din Romania atingand 92,7 milioane de euro. La data de 31 decembrie anul 2007, Fabian Romania avea 92,7 milioane de euro investiti in opt proiecte, respectiv cladirile de birouri Cascade, Cubic Center, Baneasa Business Center si Banu Andronache, Evocentre, Lakeview din Bucuresti, precum si ansamblul rezidential New Town din Capitala si un complex de locuinte din Timisoara, la care se adauga trei investitii alaturi de alte societati.
Conform unor date silicon.com, vanzarile de PC-uri au crescut cu 7% la final de an, in timp ce vanzarile de MAC au scazut cu 38%. Totusi, vanzarile laptopurilor Apple au crescut cu 22%.
Deja e invechita zicala cu "criza nu o sa afecteze Romania ca avem economie stabila". Si in continuare politicienii bulei de cristal nu vor in ruptul capului sa priveasca "afara" sa vada realitatea si in continuare se adreseaza arogant poporului, in fond celor care i-au ales.
Ma gandeam ce parere au miile de disponibilizati...
Eram prea crud sa imi dau seama ce se intampla cu adevarat, dar imi aduc bine aminte evenimentele de atunci. Agitatie, care suparati, care bucurosi, care speriati. Am fost implicat direct la evenimentele din decembrie 89 mai ales ca tatal meu lucra in armata. Imi aduc bine aminte fetele care apareau pe televizorul alb-negru. Nu vorbea nimeni, dar fiecare privea sters si incerca sa gaseasca in ceva raspunsuri. Ingineru' si ceilalti purtatori de pulovere agitau de zor steagul decupat si se adresau tarii indemnand la calm si ordine. Cuvinte alese cu grija ofereau speranta romanilor care nu se aflau in Piata Universitatii. Imagini cu tineri impuscati de "teroristi" se derulau cu repeziciune, menite sa aduca o nota de seriozitate evenimentului. Pentru mine serios a fost cand am inteles ce inseamna incazarmare, cand a trebuit sa plec din oras pentru a fi protejat de o periculoasa intorsura a evenimentelor. Una peste alta, s-a format un front al salvarii si Romania a pornit pe un alt drum, cel al post-comunismului. Din pacate pentru tara asta, la 19 ani de la revolutie, aceleasi fete care "au luptat" pentru libertate apar din nou la televizor. Sunt in continuare cei care trag sforile in tara asta si care cred si acum ca ei sunt salvatorii.
Mi-e mila de tara asta, in continuare victima a unui comunism mascat, a ipocriziei, indiferentei si a nesimtirii. Mi-e scarba sa il vad pe Iliescu la televizor, mi-e scarba sa mai vad caciuli de astrahan si parpalacele lor negre comuniste. La aproape 20 de ani de la revolutie, daca a fost o revolutie, trebuia sa fim in alta pozitie. Acum, nu mi se pare decat ca stam in pozitia "capra" in fata unor fosti CAP-isti scoliti cu forta "intru dezvoltare si progres". Macar Ceausescu 'ne-o dadea" pe fata ca misionaru'. Trebuia sa fim cu adevarat un stat democratic cu atat mai mult cu cat am fost ultimii din blocul comunist care am scapat de esarfa rosie prin violenta si morti nejustificate. Restul au avut o trecere pasnica, noi am sarit parleazu' cu TAB-ul si am udat Piata cu sange, pentru vot si libertate, pentru avorturi, salam cu carne, banane coapte si mall-uri. Poate ca de aia nici nu ne pasa ca nu avem autostrazi, de aia nu ne pasa ca avem 3 spitale in toata tara, de aia nu ne pasa ca avem resurse naturale pentru 500 de ani, dar noi gaz cumparam de la altii.
Solutii?Stiu toti vorbim, dar nu se face nimic. Revolutia nu s-a facut cu vorbe, ci cu fapte. Revolutia inseamna si victime, sacrificiu. Dezvoltare inseamna sacrificiu. Cati suntem oare dispusi sa schimbam ceva? Putini, dupa cum sunt alesi in continuare liderii...
Se considera un om ca toti ceilalti. Stia ca nu are ceva special, nu excela prin nimic, dar lumea il placea pentru ca avea ceva aparte. Un acel ceva care il facea placut oriunde si oricand. Realiza deseori ce impact are asupra semenilor si gandea uneori in sinea lui ca poate are din nastere calitati de lider. Ii placea sa stie ca e un fel de lider si realizase de mic ca asta inseamna sa ai responsabilitate. Crescuse intr-o familie modesta, dar calda si care l-a invatat adevaratele valori. Adevarate pentru ca asa stia ca e bine sa saluti, ca e bine sa fii politicos si sa ai grija de semenii tai. Fiind in scoala era mai intotdeauna cel care punea "chestii" la cale. Era intotdeauna cel care primea pedepse pentru ca le facea. Era insa, tot el, cel care primea si laude cand propunea proiecte in folosul scolii sau al comunitatii si ieseau. Nu ii placea insa niciodata sa i se zica ca e un lider. Ii rasuna intr-un fel ciudat cuvantul asta si era poate ca, din cauza varstei, incepuse sa inteleaga si alte sensuri ale responsabilitatii. Era poate pentru ca parasise orasul natal si era acum intr-un alt oras, mai mare mai aglomerat. Era intr-un oras care isi pusese amprenta asupra lui. Era in orasul in care totul era posibil, era in orasul in care valorile pe care le stia nu mai aveau aceleasi valente. Nu vroia in ruptul capului sa le lase, ii erau in sange, insa nevoit de imprejurari sau poate deviat de indiferenta semenilor, uita sa zambeasca si sa ofere locul din autobuz doamnei in varsta. Si asta il macina de fiecare data cand is aducea aminte si facea retrospectiva zilei. Dadea mai mereu vina pe orasul asta care ii macinase nervii, ii schimbase viata si ii impietrise sufletul. Ii schimbase viata pentru ca ii era mult mai bine ca acasa (si se referea preponderent la partea economica de fiecare data cand avea discutii cu prietenii ramasi in orasul natal), ii era mai bine pentru ca avusese ocazia sa cunoasca oameni noi, avusese ocazia sa intalneasca oameni care sa ii schimbe viata pentru totdeauna. Mai mult decat atat, orasul asta murdar asa cum il considera, ii aratase ca iubirea poate avea si alte forme. Si intelesese de ce sufletul e important. Ranit poate, si-l autovindecase doar prin faptul ca isi spunea ca a avut dreptate si ca in final sunt putine lucruri care conteaza in viata. Adica tot acelea cu care plecase de acasa. Acelea care aici existau, dar sub alta forma, acelea care aici nu se estompau, ci doar se transformau. Citise undeva ca intre doi oameni care nutresc sentimente reciproce, au loc transformari. Ca sufletele comunica intre ele si starea de beatitudine e data tocmai de energia pozitiva pe care si-o transmit. Ii era ca o explicatie a fericirii si ii trebuisera ani sa inteleaga de ce totusi oamenii indragostiti, plini de aceasta energie pozitiva pot fi uneori atat de rai. Fericirea din inimile lor nu trebuia oare sa se vada in actiunile si vorbele lor? Explicatia ii venise simplu intr-o dimineata. Privea orasul prin sticla geamului si atunci s-a luminat. Orasul asta e viu, traieste, se transforma. Are un suflet si e atat de mare ca ne poate tine pe toti acolo. Si asemeni unei fiinte vii comunica, intelege si simte. Sufletul orasului comunica cu sufletele noastre si daca am fi doar o clipa atenti am intelege cu totii. Am intelege de ce avem acele stari cand mergem pe strada; pentru ca nici el nu se simte mai bine ca noi, nici pentru el nu e totul asa de bine. Si lui ii lipseste un spatiu verde la fel ca si noua. Si lui ii place ploaia si ar dori sa scape de gunoaie si de praf la fel de mult ca si noi. Suntem doar prea ocupati sa ne oprim o clipa si sa ne intrebam. Ca si in cazul oamenilor, indiferenta ucide. Si tot la fel, cand vom realiza va fi prea tarziu. Vom fi deja si noi transformati si vor fi prea putine lucruri care mai pot schimba ceva. Isi zambea in barba singur si era mandru ca era din nou un lider. Simtea acum asta de fiecare data cand se plimba in parc. Incerca sa auda vocea orasului, incerca sa desluseasca si sa simta la comun. Empatia asta ii genera deseori atacuri de panica, dar stia ca nu erau decat nemultumirile orasului in care traia acum. Nu le putea schimba, era o lumea prea mare pentru el, iar daca ar fi spus cuiva, in mod cert ar fi fost catalogat nebun. Stia ca nu il mai putea parasi acum si nu facea altceva decat sa ii faca pe plac zilnic. Si negresit orasul ii raspundea...Era mai fericit si toate ii pareau mai de inteles...
Pe 12 decembrie, incepand cu ora 20.00, Damian Draghici & Brothers vor canta live la Sala Palatului. Concertul "Deschide-ti inima" va reuni peste 300 de artisti din toata lumea (Romania, India, Rusia, Spania, Egipt, Franta).
Personal pot spune ca e un concert la care merita sa fiti prezenti. Eu am fost in vara la concertul de la Arenele Romane si a fost un spectacol pe cinste. Lasand normal la o parte proasta organizare, organizarea si faptul ca au fost 500 de invitatii pe care au intrat 2000 de oameni...
Chiţcanii de copac iubesc atât de mult alcoolul încât, noapte de noapte, se îmbibă cu echivalentul uman a opt pahare de vin. Iar capacitatea lor de a bea şi de a rămâne pe picioare îi face de ruşine pe competitorii săi oameni.
După o noapte în barul junglei, chiţcanii de copac nici măcar nu se leagănă, nu le este rău şi nici nu se bat cu alţi semeni.
Micuţii rozători fac rost de băutură din palmierii bertam, care cresc în junglele din vestul Malaeziei şi care produc un nectar cu un conţinut de alcool echivalent unei beri. Cantitatea de alcool poate varia, dar ar fi suficientă pentru a-i face pe chiţcani beţi o dată la trei nopţi... dacă ar fi afectaţi precum oamenii.
Oamenii de ştiinţă au declarat că aceste rozătoare beau atât de mult încât oricare alte animale, şi chiar şi omul, ar putea intra în comă alcoolică şi muri.
Prin studierea chiţcanilor de copac, ce cântăresc aproximativ 47 de grame, cercetătorii doresc să afle de ce oamenilor le place alcoolul, deşi au descoperit arta de a-l produce în urmă cu doar 9.000 de ani. Chiţcanii sunt asemănători cu un strămoş al oamenilor şi, prin urmare, oamenii de ştiinţă speră că vor descoperi de ce oamenii beau şi de ce exagerează cu băutura.
Chiţcanul de copac nu este însă singurul animal beţiv. Babuinilor le plac fructele de Marula, care fermentează rapid şi îi... îmbată. Şi elefanţii sunt foarte ataşaţi de aceste fructe, existând numeroase filme care îi înfăţişează... beţi. Vitele, caii şi bivolii sunt ataşaţi însă de plante care au efecte asemănătoare drogurilor.
Sunt decis si vreau sa renunt. Fumez nu pentru ca as fi dependent de nicotina. Fumez ca beau cafea, fumez ca sa ies afara si sa iau o pauza de orice as face, fumez dupa, fumez cand ma adun cu prietenii, fumez ca sa fumez...
Mereu m-am intrebat de ce e rau ca e rau si de ce e bine. Ca binele e bun, stie toata lumea...de ce poate pentru ca binili invingi...mereu invingi... Realizez ca suntem insa din ce in ce mai rai...fara generalizare insa vorbesc de noi, romanii...Si ma simt obligat sa fac o comparatie fara a incerca sa fiu proamerican sau ceva de genu'. Dar imi vine in cap faptul ca din toate popoarele americanii sunt cei mai buni din lume. Cinstiti pana la naivitate, sinceri, buni adica...Pentru ei rau nu exista. Pentru ei nu exista foamete, dispret, infrangere. Pentru ca pentru ei toate astea se pot rezolva, nu sunt o sursa a raului. Asta vine poate din crestinismul adevarat de care dau dovada. Ei cred in Dumnezeu cu adevarat, ei cred in bine si ca totul este bine. Pozitivismul asta are poate partea lui de contradictie. Daca negi existenta raului, negi in fapt existenta binelui. Adica neaga de fapt existenta unui Dumnezeu, exista lui Hristos. Sau oare cu tot crestinismul acesta de fapt avem doua notiuni de "bine"?. Negi raul, negi existenta binelui. Atunci cum totul e bine si nu exista rau, de unde viziunea aceasta a binelui? Ecuatia duce iminent catre alt factor si anume o idee gresita de rau si bine versus crestinism si zeitate. Pentru ca Hristos a indemnat la mila si nu la solidaritate. Pentru ca americanii ajuta si nu din mila, doar din ideea ca ajutand faci bine. Sa faci bine inseamna sa te sacrifici si nu pentru tine ci si pentru altii. E notiunea de baza pe care ar trebui sa o reanalizeze ei ca stat intemeiat pe fundament religios. In fine...una peste alta sunt mai buni ca noi asta e clar. Noi suntem rai, credem ca suntem buni, nu negam binele, ne place si astfel acceptam raul cu toata fiinta noastra. Si se vede pe strada, la coada la supermarket, in parcare, la serviciu...
