2009 catre 2010
Simtitor de mult in sfarsit iarna isi intra in drepturi. Cu intarziere, la fel ca si mine. Cred ca am mai mentionat undeva faptul ca nu prea am mai avut timp de scris. Am incercat cat de cat sa tin blogul cu anumite categorii la curent si chiar sa postez zilnic. Nu pentru ca as fi urmat o asa zisa formula de succes in ale bloggingului ci doar ca asa mi se pare ca ar fi normal din moment ce e un JURNAL...In fine nu prea am reusit...
Au trecut aproape 10 ani de cand am plecat din orasul natal...Vise, idei, sperante...le am in continuare pentru ca daca nu le-as avea m-as simti inutil...Dar, marturisesc sperantele mi se duc dracu' si imi raman visele...De ce nu mai sper? Nu mai sper pentru ca ma conving pe zi ce trece, in fiecare luna ca noi romanii suntem fara speranta...traim intr-o ignoranta si un snobism neegalat nici macar de primitivii pusi in fata sticlei de Coca-Cola.
Zilele trecute am participat la GRI, un eveniment care a adunat cativa din marii jucatori ai pietei de real-estate la o discutie pe tema crizei imobiliare; printre altele daca Romania este inca o tara deschisa catre investitii straine, ce au bancile de gand, ce gandesc fondurile de investitii....
Experienta a fost extrem de interesanta, sentimentul de optimism prezent in randul celor care mai mult sau mai putin sunt afectati de criza(unii chiar pierd niste bani) m-a mobilizat si m-a facut sa cred ca in final toate vor fi bine. Nu pentru ca as fi ingrijorat prea tare de situatie(nu am credite, nu am casa stau cu chirie deci..); oricum ideea e ca lucrurile se vor regla probabil undeva in martie-aprilie dupa informatiile care le am...ramane de vazut...partea buna e ca prin acest boom s-a terminat cu specula si banii facuti usor din vanzari si mutari de terenuri...Si s-a terminat cu aia care se cred mari oameni de afaceri ca au vandut 2 terenuri, care si-au cumparat Montblanc si Q7 alb...
Peste toate astea, motivatia generala a tuturor a fost ca in continuare Romania nu ajuta si nu incurajeaza cu nimic investitorii straini; e un caz bine stiut ca pe romani ii doare in cur de dezvoltarea tarii, iar cazurile pe care le-am auzit de la niste straini in fond, m-au facut sa ma gandesc serios la emigrare...suntem de toata jena...Exemplu 1:
- investitor strain devolta afacerea la noi; face bani evident, dar plateste taxele catre statul roman; anual 5% din profit il doneaza catre batrani si copii. Buuuun...se extinde prin urmare apeleaza la autoritati explicand situatia infrastructurii si ca trebuie sa se dezvolte reteaua de drumuri; Raspunsul?
Ai afacere, fa-ti strada! Investitorul propune sa plateasca proiectul si sa dea in final si 50% din costuri numai sa se faca. Romania? Neah, ne e sila..da de ce?Lasa ca e bine si asa....Si asta in conditiile in care trebuie facut de noi, ca multe alte lucruri...Bani sunt ca a avut UE grija de asta. Numai ca e si o conditie...sa fie absorbiti!!!In ce nu stiu, ca noi nici proiecte nu avem...Frumos o sa fie cand va trebui sa dam rapoarte si sa spunem pe ce am cheltuit banii...sau mai rau sa dam banii inapoi...atunci sa vedeti criza adevarata...
Exemplul 2:
- stiati ca pana acum proiectul autostrazii Bucuresti-Brasov a fost schimbat de 9 ori? Si ca de fiecare data prin alta parte? Ia ghiciti terenurile pe unde de fiecare data se hotara ca o sa treaca autostrada au fost sau nu vandute? Si ce e mai frumos ca nici acum nu e clar totul. Dar, vin alegerile si nu m-ar mira sa se schimbe iar...Tipic...
Pana una alta raman la parerea mea ca nu o sa mai prind Romania aia plina de schimbari; imi in doar cateva in minte:
- sa nu mai fie atatia ghertoi cu ghiul sau nu care arunca tigarile, ziarul pe geamul masinii la semafor
-sa nu mai vad nunti in care se arunca bani cu care s-ar asfalta 1 km de autostrada
-sa sa studieze iar in licee LIMBA ROMANA!
-sa existe minim de interes pentru dezvoltarea tarii; si ma refer aici si la provincie
-sa vad oamenii cum muncesc cu adevarat nu cum stau in trafic la ora 11.00, 14.00 si 20.00; banuiesc ca nu au atatea pauze de masa;
-sa vad un mall in care gasesti mese libere la orice ora; si unde o pereche de pantofi chinezesti nu costa mai mult decat unii "de firma";
-sa vad zambete in loc de flegme, sa vad salutari in loc de injuraturi, sa vad schimb de priviri femei-barbati in loc de aluzii sexuale, sa vad imbratisari in loc de batai pe locul de parcare...
