Cand zic copil ma gandesc la vremea cand aveam cheia de gat si bateam mingea prin curtea scolii. Imi amintesc de perioada aia si daca fac un efort pot sa descriu aproape fiecare an in parte. Nu imi pot aduce aminte insa de vremea de dinainte, vremurile alea de care stii numai din povestile celor care ti-au fost alaturi.
Nu imi aduc aminte cand am dat din picioare dupa jucarii sau mai stiu eu ce tampenie, nu imi aduc aminte cand am cazut si mi-am rupt genunchii. Si cred ca e mai bine. Trebuie spus de la bun inceput ca mie imi plac copii, n-am nimic cu ei, dar...
Din toate experientele mele legate de copii pot afirma ca ceva nu functioneaza cum trebuie. Frate, ma uit la ei, sunt draguti, firavi si am momente in care efectiv nu stiu cum ar trebui sa reactionez. Clipele astea in care ei se uita la mine si eu la ei sfarsesc iminent la fel: ei incep sa planga, eu fac ochii mari, ei se uita dubios la mine eu incerc o apropiere. Ma omoara efectiv cand ii aud cum urla, zbiara si se agita ca sticla de apa minerala. Zic asta avand in vedere ca am vazut ceva exemplare care erau destul de calmi, isi vedeau de biberonul lor si pe spate, admirau cu ochi incetosati albul tavanului. Adica se poate.
Cazul 1.
Bai domnu Cristian, il tii ma minte pe ala de la piscina care statea la umbra pe sezlong cu biberonu' in brate?Trei femei roiau in jurul lui, una il dadea cu crema, una ii tinea biberonul, alta ii facea aer...viata nene! Le urmarea asa atent, incat la interval de 10-15 minute incepea sa gangureasca ceva, incepea sa se agite si intra in trepidatii. Invatase clar comportamentul din moment ce imediat cucoanele sareau ca arse. Se calma repede si schita dupa aia un gest tamp. Ii placea al dracu de tare sa se joace cu ele. Urmarit atent exact asta facea.
Cazul 2.
Azi am iesit la masa de pranz ca de obicei. In mare acelasi lucru(de dieta de care tot trag). La masa alaturata o mamica(some kind of milf) cu doi copii. Aia mica, printesa localului. Tot ce a gasit pe masa a dat jos, a tipat a urlat, a plans si apoi a ras. Si apoi iar a plans. Ea o mangaia, ii vorbea, lumea din restaurant pastra o tacere stanjenitoare. Uimitor e ca in ciuda scandalului imens, femeile din local zambeau, barbatii priveau si inghiteau nervos dumicatii.
Concluzii
Pai, ala micu din cazu' 1 exploateaza la maxim situatiile cu femei in jur. De mic. Nu il invata nimeni, nu a citit nicaieri, nu a studiat site-uri de cacat. Asa ii vine lui sa faca si asa face.
Aia mica din cazul 2 actioneaza tipic feminin. Incert. Nervos. Cu talente. Figuri. Ca doar ea e printesa. Si tot va fi aia mica alintata si razgaiata pana pe la vreo 14 ani cand descopera ea ca nu e nici pe departe o printesa, ca nu o iubeste toata lumea si toti trebuie sa se invarta in jurul ei.
Mai tarziu va descoperi cum e sa fii sedusa, f..ta si abandonata. Plansete. Pai fa tampito, tu inca mai crezi in Feti-Frumosi? In ala care te iubeste sincer, nu te vrea decat pe tine chiar daca tu mori dupa instructorul de fitness?
Ce urmeaza?
Planuri, idei si sfaturi. Cum sa fac?Sa nu cumva sa incerc acum dupa ce ani de zile mi-am furat-o sa fiu sincera mai ales cu mine.
Nuuu...hai sa ascultam de niste guru in ale combinatiilor, niste adevarate promotoare ale curentelor feministe, gen "I have the pussy so I make the rules!".
Nu uitati ca pana la urma in numele relatiei aleia perfecte dupa care tot ravniti ajungeti sa faceti tot felul de lucruri.
Epilog
Pentru toate maimutele astea gen:
-bine ar fi sa bagati la cap ca, din toate povestile alea cu Feti Frumosi, numai calu' e pe bune.
-nu sunteti decat niste "table"(bine sa nu fiu atat de misogin, exista si exceptii)
-daca nu mai insistati cu tampeniile cineva poate o sa va bage in seama la un moment dat
-vai de labarii aia care stau ca retarzii si inghit "siropuri" de-astea
Cineva mi-a zis ca daca vreau sa inteleg copiii, ar trebui sa fac unu'. Da, bine...
-deocamdata nu vreau sa ii inteleg, ii accept
-am alte lucruri acum de facut decat copii
Si imi daca stau bine si ma gandesc chiar imi plac copiii...
Citeste mai departe...